joi, 28 iunie 2012

Vaile Mintii II.

11


~~~~~~~~~~~~~~~~~~Capitolul 2.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~


                    Din jurnalul Annei!

                                                       10 septembrie
                                                              15:20

Fericirea vine in multe forme.In compania prietenilor buni,in sentimentul pe care-l ai cand visul cuiva devine realitate sau la reinnoirea promisiunii unei sperante.E in ordine sa-ti ingaduiesti sa fii fericit pentru ca niciodata nu sti cat poate dura acea fericire.

A venit toamna.Din cand in cand mai vad cate o frunza galbuie unduindu-se in vazduhul linistitor, lasandu-si apoi obrazii aramii pe iarba palida din parc.De la fereastra mea ingusta pot sa vad cum oamenii posomarati din parc isi  lasa gandurile sa alunece lin pe toboganele prea pline de copii ce afiseaza un zambet larg si sclipitor.Aici in mansarda ,aerul inca este innecacios,iar soarele imi izbeste fruntea incretita de neliniste.
Peste cateva zile este ziua mea.Mi-am aminitit asta atunci cand m-a sunat Kate sa ma intrebe ce cadou imi doresc.
-Hello dud’!Ce zici de-o plimbare prin parc?
-Kate,eu.... (nu stiam cum sa o refuz politicos).Poate mai tarziu.
-Anna,cred ca ar trebui sa incetezi cu acele poze,te uiti in fiecare zi la ele.Ar trebui sa mai iesi in oras.Ar trebui sa mai iesim,ca alta data.
-Dar nu..nu ma uit la poze,i-am spus cu vocea stinsa in timp ce ascundeam cateva poze sub cartile de pe masa.(Nu stiu de ce am mintit-o,in fond ea ghicise deja ce faceam).
-Anna.....macar,macar nu ma mai minti si nu te mai minti nici pe tine.Peste cateva zile este ziua ta si vreau sa iti revi pana atunci.Ai vreo dorinta speciala?

-Ah..nu..nu stiu.Surprinde-ma!
In fiecare an ma suna sa ma intrebe ce vreau de ziua mea.In fiecare an ii spun acelasi lucru:surprinde-ma,si in fiecare an ea soseste cu o ciocolata,si 2 cd-uri cu muzica.Niciodata nu mi-a luat doua cd-uri care sa imi placa cu adevarat,dar tatal ei este prieten cu seful magazinului de muzica,asa ca a doua zi de dimineata mergem impreuna si imi aleg alte doua cd-uri pe care apoi le devorez in singuratatea mea.
...................................................................................................................................................................................

                                                        13 septembrie
                                                                6:59
Am crezut ca ma voi simti altfel de ziua mea.Speram sa fiu mai fericita.Ca in oricare alt an o sa imi scriu cu rujul rosu pe oglinda ce se ascundea dupa perdeaua bufanta”be happy.”Si ca in oricare alt an la ora 9:00 am sa merg la cimitir.Tata nu este acasa.
Cu 2 zile inainte ma anuntase ca de ziua mea imi va face o supriza,se va chinui sa ajunga mai devreme acasa si ma va duce intr-un loc special.Nu sunt foarte nerabdatoare sa-i aflu surpriza.Anul trecut m-a surprins cu o vizita in parcul de langa casa noastra si cu o inghetata care s-a topit pe pantofii mei rozalii.M-am prefacut ca zambesc si ca sunt fericita.Mereu ma prefac ca sunt fericita in preajma lui.Si cred ca si el se preface ca e fericit atunci cand e cu mine.Dar e bine ca nu trebuie sa ne prefacem prea mult.E atat de ocupat incat il vad doar pentru cateva minute seara cand urca in camera mea si-mi sopteste:vecinii sunt in bucatarie.Si astfel eu cobor in camera lui si amandoi ne uitam pe geam si-i privim pe vecinii nostrii de vizavi care s-au asezat la masa.Ieri,au mancat paste.Asta au mancat in ultimele doua zile.Apoi cand vecinii sting becul tata ma saruta pe frunte de noapte buna de doua ori,iar eu urc in mansarda parca prea stramta pentru ideile ce-mi defileaza prin minte.Obiceiul cu spionatul vecinilor il am de cand aveam 7 ani si mi-a spus mama ,ca un secret, ca ea gateste a doua zi ceea ce mananca vecinii seara.Si tot in secret ne uitam la ei pana cand isi puneau o cana mare de ceai la finalul mesei Acum ma uit la ei de dragul vremurilor trecute…rar se mai intampla sa mananc a doua zi ceea ce au mancat ei seara.

                                                                          13:47 
O sa imi iau paltonul vechi si lung peste bluza aramie cu parfum de toamna si am sa ies afara,in parc.Picura.Eu am sa-mi deschid larg mainile si am sa imbratisez stropii reci ce or sa se napusteasca deasupra crestetului meu golas.Voi zambi larg si imi voi sopti ca e in ordine sa-ti ingaduiesti sa fii fericit ,pentru ca niciodata nu sti cat poate dura acea fericire.


                                       Va urma...







joi, 21 iunie 2012

Vaile Mintii! I.

11

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ ~~~Capitolul 1.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Din confesiunile lui James!

Inconstient conceptia umana admite teoria conform careia iubirea,iubirea colosala,ar trebui sa aiba ca si destinatar princeps oamenii puternici.Nu orcui ii este destinat o iubire profunda,o iubire in urma careia sa ramai doar cu simtul respirator.
Eu una constat,inerta,ca o iubire intr-o forma complexa m-ar ucide,mi-ar sufoca inimca absorbindu-I puterea.Am pastrat ceva din frumusetea unei iubiri trecute.Ce-I drept simpla si scurta.O iubire grandioasa nu mi-a fost dat sa intalnesc.De astfel ,inconstient,fug de ea.Nu ma tem de esenta ei ci de efectele unei eventuale plecari,subtile,neanuntate,pentru totdeauna…” (Din Jurnalul Annei)

Am ridicat capul din jurnal sa vad daca Anna  mai e atenta la ceea ce ii citesc.Ochii ei negrii si sticlosi pareau goi si se atinteau undeva in neantul din spatele meu,inghitind cate un fald de lumina.
-Anna,esti atenta la mine?Iti aduci aminte cine sunt?
O intrebam din cand in cand asta,in speranta ca poate ,ca printr-un miracol isi va aminti de mine,dar ea se uita fix la jurnalul pe care il tineam in mana si cu unghiile vinete isi zgaria pielea moale a bratului.Imi era dor sa ii aud vocea limpede si mintea clara.
-Doi e mai frumos,nu?!
Ma uitam atent la ea,neintelegand ce zice.De fiecare data cand o vizitam veneam cu speranta ca ea isi va reveni.Dar propozitiile scurte ce I se invalmaseau pe buze pareau de nepatruns.Am inchis jurnalul nervos.Poate ca am gresit crezand ca daca ii voi citi din jurnalul ei,isi va aminti treptat de viata ei de dinainte,de persoana care obisnuia sa fie.
-James!!!
-Da?Ii raspund eu mirat,era pentru prima oara de cand a innebunit cand ma striga pe nume.Eram atat de curios sa vad ce-o sa zica,incat as fi luat-o in brate de bucurie atunci cand am auzit-o articuland calduros numele meu.
-Ploua…ploua cu fluturi,vezi?!
Si imi arata cu mana uscata si timida  spre tavanul alb si rece al camerei.
-Da,Anna,ninge!Am iesit rapid din camera ei trantind usa in urma mea.Simteam ca innebunesc si eu acolo.Ma simteam neputincios cand o vedeam pe Anna cu mintea atat de fragila.Alergam pe holurile sanatoriului vrand sa ies cat mai repede din el pentru ca simteam ca ma sufoc.Nu m-am mai oprit cand asistenta m-a strigat.Avea sa ma intrebe iar daca Anna e mai bine.De ce ma intreaba pe mine?Ea e asistenta,ea ar trebui sa stie.Cand am iesit din curtea mare a sanatoriului ,imbacsita de flori ofilite ,doctoral Annei tocmai intra.
-Am sa-ti dau o veste James!
Pe fata zbarcita si patata de lumina sidefata i-am zarit un zambet urias,batjocoritor.

                          Va urma…

miercuri, 20 iunie 2012

Geneza!

0

Zilele trecute v-am promis o alta surpriza cu ocazia mini aniversarii blogului meu.Pentru ca mai multe persoane mi-au spus ca eu as scrie povesti frumusele,m-am gandit sa fac un blog special pentru povesti.Sper sa ma descurc,avand in vedere ca nu am mai scris nicio poveste pana acum si sper sa va placa!