~~~~~~~~~~~~~~~~~~Capitolul 2.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Din jurnalul Annei!
10 septembrie
15:20
Fericirea
vine in multe forme.In compania prietenilor buni,in sentimentul pe care-l ai
cand visul cuiva devine realitate sau la reinnoirea promisiunii unei sperante.E
in ordine sa-ti ingaduiesti sa fii fericit pentru ca niciodata nu sti cat poate
dura acea fericire.
A venit
toamna.Din cand in cand mai vad cate o frunza galbuie unduindu-se in vazduhul
linistitor, lasandu-si apoi obrazii aramii pe iarba palida din parc.De la
fereastra mea ingusta pot sa vad cum oamenii posomarati din parc isi lasa gandurile sa alunece lin pe toboganele
prea pline de copii ce afiseaza un zambet larg si sclipitor.Aici in mansarda
,aerul inca este innecacios,iar soarele imi izbeste fruntea incretita de
neliniste.
Peste
cateva zile este ziua mea.Mi-am aminitit asta atunci cand m-a sunat Kate sa ma
intrebe ce cadou imi doresc.
-Hello
dud’!Ce zici de-o plimbare prin parc?
-Kate,eu....
(nu stiam cum sa o refuz politicos).Poate mai tarziu.
-Anna,cred
ca ar trebui sa incetezi cu acele poze,te uiti in fiecare zi la ele.Ar trebui
sa mai iesi in oras.Ar trebui sa mai iesim,ca alta data.
-Dar
nu..nu ma uit la poze,i-am spus cu vocea stinsa in timp ce ascundeam cateva
poze sub cartile de pe masa.(Nu stiu de ce am mintit-o,in fond ea ghicise deja
ce faceam).
-Anna.....macar,macar
nu ma mai minti si nu te mai minti nici pe tine.Peste cateva zile este ziua ta
si vreau sa iti revi pana atunci.Ai vreo dorinta speciala?
-Ah..nu..nu
stiu.Surprinde-ma!
In
fiecare an ma suna sa ma intrebe ce vreau de ziua mea.In fiecare an ii spun
acelasi lucru:surprinde-ma,si in fiecare an ea soseste cu o ciocolata,si 2
cd-uri cu muzica.Niciodata nu mi-a luat doua cd-uri care sa imi placa cu
adevarat,dar tatal ei este prieten cu seful magazinului de muzica,asa ca a doua
zi de dimineata mergem impreuna si imi aleg alte doua cd-uri pe care apoi le
devorez in singuratatea mea.
...................................................................................................................................................................................
13 septembrie
6:59
Am
crezut ca ma voi simti altfel de ziua mea.Speram sa fiu mai fericita.Ca in
oricare alt an o sa imi scriu cu rujul rosu pe oglinda ce se ascundea dupa
perdeaua bufanta”be happy.”Si ca in oricare alt an la ora 9:00 am sa merg la
cimitir.Tata nu este acasa.
Cu 2
zile inainte ma anuntase ca de ziua mea imi va face o supriza,se va chinui sa
ajunga mai devreme acasa si ma va duce intr-un loc special.Nu sunt foarte
nerabdatoare sa-i aflu surpriza.Anul trecut m-a surprins cu o vizita in parcul
de langa casa noastra si cu o inghetata care s-a topit pe pantofii mei
rozalii.M-am prefacut ca zambesc si ca sunt fericita.Mereu ma prefac ca sunt
fericita in preajma lui.Si cred ca si el se preface ca e fericit atunci cand e
cu mine.Dar e bine ca nu trebuie sa ne prefacem prea mult.E atat de ocupat
incat il vad doar pentru cateva minute seara cand urca in camera mea si-mi
sopteste:vecinii sunt in bucatarie.Si astfel eu cobor in camera lui si amandoi
ne uitam pe geam si-i privim pe vecinii nostrii de vizavi care s-au asezat la
masa.Ieri,au mancat paste.Asta au mancat in ultimele doua zile.Apoi cand
vecinii sting becul tata ma saruta pe frunte de noapte buna de doua ori,iar eu
urc in mansarda parca prea stramta pentru ideile ce-mi defileaza prin
minte.Obiceiul cu spionatul vecinilor il am de cand aveam 7 ani si mi-a spus
mama ,ca un secret, ca ea gateste a doua zi ceea ce mananca vecinii seara.Si
tot in secret ne uitam la ei pana cand isi puneau o cana mare de ceai la
finalul mesei Acum ma uit la ei de dragul vremurilor trecute…rar se mai
intampla sa mananc a doua zi ceea ce au mancat ei seara.
13:47
O sa
imi iau paltonul vechi si lung peste bluza aramie cu parfum de toamna si am sa
ies afara,in parc.Picura.Eu am sa-mi deschid larg mainile si am sa imbratisez
stropii reci ce or sa se napusteasca deasupra crestetului meu golas.Voi zambi
larg si imi voi sopti ca e in ordine sa-ti ingaduiesti sa fii fericit ,pentru
ca niciodata nu sti cat poate dura acea fericire.
Va urma...