duminică, 29 iulie 2012

Vaile Mintii !

13

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Capitolul 7.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~



          Din confesiunile lui James

        Astazi am fost sa o vizitez pe Anna.E a 3 a oara saptamana aceasta.Si sunt furios.Sunt furios pentru ca imi fac atatea sperante cand ma duc acolo.Sper sa isi revina incetul cu incetul,sa spuna ceva,sa ma priveasca intr-un fel ,incat sa stiu ca ma intelege,ca ma cunoaste.Dar ajung acolo si toate sperantele se spulbera.Si ma invinuiesc.Ma gandesc ca nu ar trebui sa o vizitez,ca nu merita,dar apoi imi aduc aminte de zilele frumoase alaturi de ea si pur si simplu nu pot sa o parasesc.Nu m-as simti mai bine daca mi-as parasi sufletul intr-un sanatoriu.
Era afara,be banca.Dar banca parea atat de goala,Anna era atat de transparent,de pierduta in mintea ei.Cand m-a vazut a tresarit,si eu m-am oprit din respirat,pentru o secunda am crezut ca o sa zica ceva,iar eu o sa zambesc,si o sa ne imbratisam,iar ea o sa isi aduca aminte de tot.Ea si-a mutat privirea de la mine la un future ce ii gadila talpile gingase si goale.Am respirat.A fost doar o speranta,ca altele….pentru ca doar sperantele mi-au mai ramas.
Am incercat sa o privesc in ochi,sa ma asigur ca acolo,undeva in adacul finite ei,a ramas aceeasi Anna cu care mi-am petrecut timpul,aceeasi Anna de care m-am indragostit.M-am speriat cand privirea mi-a alunecat profund in ochii ei.N-am reusit sa vad decat o negura neagra,densa ce se imprastie haotic.Am tresarit usor.Ea a zambit.Si-a dus mana alba in parul ce I se desira pe spate si respiratia i-a devenit mai ritmata.Tremura.Am intrebat-o in treacat daca i-e frig.Ea mi-a raspuns brusc,cu buzele infiorate:

-Da,da,da…si mie mi-e frica.

Ma uitam debusolat la ea,parca incercand sa descifrez franturile de fraze ce mi le azvarlea la rastimpuri.Am intrebat-o curios de ce ii este frica.Ea si-a intors capul spre mine si m-a sagetat cu o privire taioasa:

-De ce nu ma lasi sa-mi fie frica?E bine…e bine cand ti-e frica.E bine cand esti singur si ti-e frica. E atat de bine cand esti singur si ti-e frica si te doare,te doare…te doare atat de rau si doar tu sti.

A fost pentru prima oara,de mult timp,cand am putut citi clar in ochii Annei.Ii era frica,poate de necunoscut.Ii era frica si era singura,asa cum imi spunea de fiecare data.Si o durea.Citeam in ochii ei cat de tare o doare si singuratatea si frica.Si parea atat de sfarsita….
I-am luat mainile slabute in mainile mele vrand sa o linistesc,dar ea si-a retras repede mainile din stransoarea mea.S-a ridicat in picioare,vrand sa ma lase singur,pe banca.S-a razgandit.S-a asezat la loc si cu degetele a inceput sa-si framate rochia alba cu parfum dulce de iris.
Ma uitam la ea insistent.Ea a afisat un zambet fals,printre rasuflarile zgomotoase,si a inceput sa priveasca spre mine,prin mine,dincolo de imaginatia mea…Am mai vazut-o odata asa,atunci cand i-a murit tatal.M-a surprins ca nu a plans de fata cu mine,cred ca nu vroia sa o vad plangand.Dar cred ca a plans singura,pe ascuns,pana I s-au invinetit buzele.Am sunat-o dupa cateva zile de la moartea tatalui ei,eram ingrijorat pentru ea:

-Anna,nu ti-e frica de singuratate?
-De ce sa-mi fie James?Am fost tot timpul singura.Am fost o idioata daca am crezut altceva.Asa am fost tot timpul.Singura.Si asta este tot ce mi-a ramas.Singuratatea.As fi o fraiera daca mi-as permite luxul de a-mi fi frica de ea.Trebuie sa o imbratisez,sa ma obisnuiesc cu ea.Doar ea mi-a mai ramas…

Am inchis telefonul suparat si putin revoltat,apoi am zis dezamagit catre mine:Credeam ca mai ai pe mine.Credeam  doar…

                          Va urma…

P.S:Eu o sa fiu plecata la Roma pentru doua saptamani si nu o sa pot publica pe blog.In orice caz,daca mai sunt curiosi care doresc sa citeasca povestea de la inceput:

                                                            Hugs and Kisses!

13 comentarii:

  1. Te asteptam inapoi ca sa vedem continuarea >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daa,sper sa revin cu cateva idei superbe pentru poveste:):*

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. :))E bun si putin suspans,din cand in cand..:))

      Ștergere
  3. Suna foarte bine, voi citi povestea de la inceput...de doua ori ! Distractie placuta la Roma! :*

    RăspundețiȘtergere
  4. uff...atata tristete pe saracul James...si Anna...
    si cand te gandesti ca si in viata reala se mai intampla astfel de lucruri...
    oricum frumos capitol, trist, dar foarte frumos si...intens...
    :*:*:*...Roma zici?pff....nice...:*:* zuz`

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-a fost dor de povestea asta :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa vina curand si capitolul urmator:)

      Ștergere
  6. Ce frumos:) Abia astept continuarea , am citit toate capitolele :) Minunat!

    RăspundețiȘtergere